21 ianuarie 2016

Edgar Allan Poe, maestrul macabrului - Irina-Maria Manea


Un adevărat maestru al macabrului, Edgar Allan Poe a adus o contribuţie decisivã genurilor horror şi SF, fiind considerat în general de critici părintele povestirii detective moderne, dar în aceeaşi măsură apreciat pentru poeziile sale deosebite. În eseul său despre importanţa autorului, Walt Whitman afirma cã versurile sale ilustreazã o capacitate bine dezvoltatã pentru frumuseţea tehnică şi abstractă, alãturi de o artă a excesului, o tendinţă incorigibilă pentru temele întunecate, un ton demoniac pe fiecare pagină. Există un magnetism indescriptibil al vieţii şi operei sale.
..............................................................................................
În concluzie, goticul lui Poe surprinde nişte adevăruri despre om, atrăgând atenţia asupra ororilor care sălăşluiesc în psihicul uman. Un al doilea eu întunecat bântuie şi acesta trebuie mai degrabă integrat, asimilat, decât negat sau dat la o parte. În termenii lui Freud, este vorba despre o disociere de personalitate care are rădăcini în separarea de uterul matern. Tulburarea este cauzată de înstrăinarea de propriul eu. Poe explorează prin personajele şi temele dezvoltate această anxietate şi tensiune a dualităţii, cu accent deosebit pe latura monstruoasă. Totodată se pune la îndoială existenţa unui suflet eliberat de povara temerilor şi superstiţiilor, a omului propus de era industrializării şi ascensiunii ştiinţifice, care nu mai este vulnerabil în faţa forţelor supranaturale.
Poe (şi nu numai) ne arată însă că aceste forţe rezidă de fapt în interior, dorinţele, fricile, pasiunile, angoasele nu se încadrează într-o dualitate externă de tip viciu-virtute, ci sunt toate în noi. Arătându-ne întunericul împins în teroare şi macabru, Poe şi goticul ne înfăţişează un adevăr: suntem şi Cain şi Abel.

Autor: Irina-Maria Manea

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...