Ca să înțelegi, că nu, în fața toamnei
Eu mă lipsesc de gesturi și de chip,
Nu te mai pot privi, eliberează-mi
Cerul în care stai, dar și pământul.
Sînt stele tinere acolo, apărute
Cât timp cu disperare te-am iubit,
Și flori ce nu te vor înfiora
Și nici nu vor să te străbată-n creștere.
E dreptul lor să-mi fie bucurie.
Fii exilatul lumii mele-ntregi.
Fără vreo ură, fără-ntunecare,
Îndepărtează-te și nu te răzbuna.
Cu adevărat nu te pot răsplăti
Cu nici un viu cuvânt, acum.
Îndepărtează-te și nu te răzbuna.
