Pictură: Ilya Ibryaev
Cum te zbătuși, o, suflet-ngrădit,
Cu veșnicii de ceruri și de stele.
Azi, lin, din cușca de azur cumplit
Nu mai râvnești la zei printre zăbrele.
Te razimi azi pe tot ce-a fost părere,
Pe îndoielnice brațe de iubiri,
Pe-un semn fugar de galeșă durere
Și calci suav un drum cu zăboviri.
Îți scoate lumea vechile-i odoare
C-atâta aur nu mai poți să-nduri,
Îți scurg copacii miruri la picioare,
Adie sumbre-arcușuri pe păduri,
Te umple toamna, dulce putrejune,
Sub ruginiș de patimă și dor,
Cu farmecul a tot ce-i slăbiciune
Și zâmbetul a tot ce-i pieritor.
Vasile Voiculescu = Blaga + Rilke + Trakl... „Poetul absolut”.
RăspundețiȘtergereUn Dostoievski al poeziei!