Pictură: Tibor Nagy
În turnul meu de fildeș m-am urcat
Pășind timid pe trepte lapidare
Și-acolo sus, în forme statuare.
Mi-am modelat tot ceea ce-am cântat.
Sătul apoi de anii cât am stat
Într-o definitivă izolare,
Am vrut să scap de marmora din care
Vedeniile mi le-am întrupat.
Atunci pe geam am aruncat tot blocul,
Crezând că voi găsi așa mijlocul
De poezie să mă izbăvesc.
Dar când de lespezi s-a zdrobit trecutul,
Simții că însumi eu mă prăbușesc
Și că-mi sugrum și sufletul și lutul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu