Foto: Thierry Fillieul
Doar acțiunea contează. Căci ea este cea care dăinuie, şi nu scopul, care nu e decât iluzie a călătorului ce merge din creastă în creastă, ca şi cum scopul atins ar avea vreun sens. De asemenea, nu există progres fără acceptare a ceea ce există. Şi de la care pleci veşnic. Nu cred în odihnă. Căci cel pe care un conflict îl frământă nu trebuie să caute o pace precară şi de proastă calitate în acceptarea oarbă a unuia dintre cele două elemente ale conflictului. Creezi că cedrul ar câştiga evitând vântul? Vântul îl sfâşie, dar îl întăreşte. Înţelept ar fi cel care ar şti să despartă binele de rău. Cauţi un înţeles vieţii, când înţelesul este, în primul rând, propria devenire, şi nu pacea mizerabilă pe care o dă uitarea conflictelor. Dacă ceva ţi se opune şi te face să suferi, continuă-ţi creşterea, înseamnă că prinzi şi te transformi. Fericită acea suferinţă care face să te naşti din tine însuţi: căci nici un adevăr nu se demonstrează şi nu se atinge prin evidenţă. Iar cele ce ţi se propun nu sunt decât aranjament comod, asemenea drogurilor pentru somn.
Căci îi dispreţuiesc pe aceia care se abrutizează pentru a uita sau care, simplificându-se, înăbuşă, pentru a trăi în pace, una din aspiraţiile inimii lor. Află că orice contradicţie fără rezolvare, orice conflict ireparabil te obligă să creşti pentru a le absorbi. Şi, în nodurile rădăcinilor tale, iei pământul fără înfăţişare, şi cremenea, şi luminişul lui, şi clădeşti un cedru pentru gloria Domnului. S-a ridicat la glorie doar acea coloană a templului care s-a născut, timp de douăzeci de generaţii, din contactul cu oamenii. Şi tu, dacă vrei să te înalţi, macină-te în luptă cu conflictele tale: de conduc spre eterni tate. E singurul drum care există. Şi pentru asta suferinţa te înalţă, atunci când o accepţi.
Dar există copaci slabi, pe care vântul nu-i întăreşte. Există oameni slabi, care nu se pot depăşi. Dintr-o fericire mediocră, fac propria lor fericire, după ce-au ucis cea mai mare parte din ei. Se opresc într-un han pentru toată viaţa. S-au avortat pe ei înşişi. Şi puţin îmi pasă de aceştia, ce fac sau dacă trăiesc. Ei numesc fericire trândăveala lângă puţinătatea proviziilor lor. Resping duşmanii dinafara şi dinăuntrul lor. Renunţă să asculte vocea cerului, care e necesitate, căutare şi sete inexprimabile. Nu caută soarele aşa cum îl caută, în desimea pădurii, copacii, care nu-l vor avea niciodată ca provizie sau rezervă, căci umbra celorlalţi îi sufocă, ci îl urmăresc în ascensiunea lor, ca nişte coloane glorioase şi netede, ţâşnind din pământ şi devenind putere în urmărirea zeului lor. Divinitatea nu se atinge, ci se propune, iar omul se construieşte în spaţiu ca un rămuriş.
Iată pentru ce trebuie să dispreţuieşti judecata lor. Căci ei te coboară la tine însuţi şi te împiedică să te înalţi. Ei numesc greşeală contrariul adevărului, şi conflictele tale li se par simple, şi refuză ca inacceptabili, fiind fruct al greşelii, fermenţii ascensiunii tale. Te vor, deci, închis în proviziile tale, parazit, jefuindu-te pe tine însuţi, terminat. Şi ce nevoie te-ar mai îndemna atunci să cauţi divinitatea, să-ţi compui imnul, să urci mai sus pentru a aranja sub picioarele tale priveliştea muntelui devenită dezordine sau să păstrezi în tine soarele, care nu se câştigă o dată pentru totdeauna, ci e căutare zilnică?
Lasă-i să vorbească. Sfaturile lor ies dintr-o inimă binevoitoare care te vrea fericit. Vor să-ţi dea prea devreme această pace care nu se oferă decât în moarte, atunci când proviziile tale sunt, în sfârşit, de folos. Căci de nu sunt provizii pentru viaţă, ci miere pentru iarna eternităţii.
Iar dacă mă întrebi: „Trebuie să-l trezesc pe acela sau să-l las să doarmă şi să fie fericit?”, îţi voi răspunde că nu ştiu nimic despre fericire. Dar în faţa unei aurore boreale, ţi-ai lăsa prietenul să doarmă? Nimeni nu trebuie să doarmă dacă o poate cunoaşte. Şi, desigur, acela îşi iubeşte somnul şi se înfăşoară în el: totuşi, smulge-l şi aruncă-l afară, ca să se poată înălţa.
(Antoine de Saint-Exupéry, în Citadela (XLIX)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu