Antonio Mancini Art
„Alături de dragostea față de ființele cele mai dragi, alături de afluxul patimilor, alături de întreaga reînnoire a vieții adunate în această vară tîrzie, simțea cum o cuprinde o stranie nepăsare. Nepăsarea celor care s-au folosit, de atîtea ori, în pasiune, în suferință și bucurie, de lanțurile iluziei, nepăsare la gîndul că lanțurile acestea se desfac și că, dacă mai păstrezi încă întipărite în carne urmele lor adînci, e pentru că asta-ți face plăcere și pentru că, pe ascuns, strîngi chiar tu chingile: și iluzia se păstrează, pentru că o iubești, ține pentru că tu vrei, pentru că vrei să țină. Dar dacă n-ai vrea să țină? Dar dacă n-ai vrea? Știm asta, știm! mai bine să nu ne gîndim. Degeaba te împiedici să te gîndești. Știi! Sînt ochii limpezi și rîzători ai Libertății.”
(Romain Rolland – Inimă vrăjită)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu