16 decembrie 2017

Balaka – Rabindranath Tagore




…O, nour de Lebede!
Aripile voastre îmbătate de duhul furtunii
supuneau cerul cu râsul lor voios și sălbatic
și trezeau valuri de uimire în oceanul văzduhului!


Sunetul aripilor voastre!
precum zgomotul încarnat al nimfelor cerești
rupea marea dorință a liniștii ascetice ;
o palpitație trecea prin trupurile colinelor
încinse de beznă
și toată pădurea mută de Deodari tremura.


Se părea că mesajul aripilor
pentru o clipă aducea o sete nebună de mișcare
în inima munților mereu neclătinați.
Colinele deveneau nouri plutind fără țintă prin
Baiçakh,
sirurile de arbori îsi smulgeau rădăcinile
si se pierdeau în căutarea limitelor lor în ceruri,
întinzându-si de asemenea aripile pe urmele sunetului.

Visul serii se sfărâma,
se năstea un dor adânc, un dor de moarte către dincolo!
Prin voi sufletul lumii retrimițea strigătul în toate părțile :
Nu aici!
nu aici!
undeva în altă parte!


Aud chemări după chemări ale omului,
plecate pe căi nevăzute
Din trecutul adânc până în viitorul ce nu s-a născut încă.
Astfel aud în inima mea zburând cu tot stolul înaripat
Acel suflet, acea pasăre fără lăcaș
Ce zi si noapte, pe lumină si beznă, de la un țărm cunoscut
la altul neștiut, aleargă!
Tot golul e umplut de Cosmosul înaripat
și de cântul său unic:
Nu aici!
nu aici!
pururi în altă parte!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...