Am adunat multe îndoieli, triste îndoieli despre conținutul acestui gen de testament, pe care unii m-au îndemnat de atâtea ori să-l public, și m-am hotărât, în sfârșit, să pun stiloul pe hârtie. Mi s-a spus: „Aveți datoria să-l terminați, tinerii sunt disperați, neliniștiți și cred în dumneavoastră; nu-i puteți decepționa”. Mă întreb dacă merit această încredere, am mari defecte pe care ei nu le cunosc, încerc să le exprim într-un mod cât mai delicat, pentru a nu-i răni pe cei care au nevoie să creadă în anumiți oameni, în mijlocul acestui haos care există nu numai în țara asta dar și în lumea întreagă. Iar modul cel mai delicat este să le spun, cum am scris adeseori, să nu se aștepte să găsească în această carte adevărurile mele cele mai teribile; pe acestea le vor găsi numai în ficțiunile mele, în dansurile sinistre ale celor deghizați care spun sau revelează adevăruri care, altminteri, nu se pot spune deschis. La fel, alte carnavaluri din alte vremi, erau ca o defulare colectivă, ceva esențialmente sănătos, ceva care-i făcea pe oameni să suporte din nou viața, să-și îndure existența, până acolo încât am ajuns să cred că, dacă Dumnezeu există, atunci El este deghizat.
Ernesto Sabato - Înainte de tăcere
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu