Nici un om nu poate să vă descopere nimic, afară numai de ceea ce zace pe jumătate adormit, în zorii conștiinței voastre.
Învățătorul care pășește în umbra templului, printre discipoli, nu dăruie acestora din înţelepciunea-i, cât mai degrabă din dragostea şi din credința sa.
Dacă este cu adevărat învățat, el nu-i îndeamnă să intre în casa înțelepciunii sale, ci mai degrabă-i aduce pe fiecare în parte în pragul propriei sale înțelepciuni.
Astronomul vă poate vorbi de înțelegerea sa asupra spațiului, dar nu vă va putea să vă dea înțelegerea care-i numai a sa.
Muzicianul poate cânta pentru voi din ritmul care există pretutindeni în spaţiu, dar el nu poate da auzul cuprinzător de ritmuri şi nici vocea care să-i fie ecou.
Iar cel priceput în ştiinţa cifrelor vă poate vorbi despre domeniul măsurii şi greutății, dar nu vă poate conduce acolo.
Fiindcă viziunea unui om nu poate împrumuta aripile altui semen al său.
Şi, precum fiecare dintre voi stă singur în conştiinţa Creatorului, la fel, fiecare dintre voi trebuie să rămână singur în conştiinţa sa despre Creator şi în cunoaşterea celor pământeşti.
Kahlil Gibran, în Profetul
