Lionique Art
Venita-i tu și focul din nou a pâlpâit
Umbra s-a dat înfrântă frigul în adâncime s-a spuzit
cu stele
Pământul s-a acoperit
Cu trupul tău cel luminos și m-am simțit atunci ușor
Venita-ai tu singurătatea fu dintr-o dată alungată
Aveam o călăuză pe acest pământ știam
Spre care margine să merg știam că sunt nemăsurat
Înaintam și câștigam fără încetare timp și spațiu
Mergeam spre tine mă-ndreptam necontenit către
lumină
Viața avea un trup nădejdea își desfăcea spre larg
vântreaua
Și somnul șiroia de vise și noaptea
Făgăduia luminii priviri încrezătoare
Razele brațelor tale despicau negura
Gura ta era umedă de roua dimineții
Odihna minunată lua locul oboselii
Și adoram iubirea ca-n zilele dintâi
Paul Eluard - din Moartea, dragostea, viața
