Linia curbă a ochilor tăi dă inimii mele ocol
Mlădios și blând rotocol,
Aureolă-a vremii, nocturn și sigur leagăn,
Și nu mai știu ce viață dus-am eu
Căci ochii tăi nu m-au privit mereu.
Spumă de rouă și frunze de lumină,
Zâmbiri îmbălsămate, trestii de adiere lină,
Aripi care-nsenină cel mai obsucr ungher
Corăbii încărcate cu mare și cu cer
Și vânători de zvonuri, izvoare de culori,
Miresme-mbobocite-n cuibar de aurori
Zăcând pe pleava astrelor mereu
Precum lumina ține de nevinovăție
Atârnă-ntreaga lume de ochii tăi curați
Și-mi curge sângele-n privirea lor.
