Dragostea era pentru el dorinţa de-a se lăsa pradă bunului plac al femeii iubite, de a fi la cheremul ei. Cel ce se predă altuia, soldatul care devine prizonier e dator, mai târziu, să arunce toate armele de care dispune. Şi văzându-se lipsit de apărare, nu se poate stăpâni să nu întrebe când anume se va produce lovitura. Pot spune, aşadar, că dragostea era, pentru Franz, o aşteptare neîncetată a loviturii.
Milan Kundera, în Insuportabila uşurătate a fiinţei
