Să optezi pentru vid nu-i tot o formă de căutare ? Trăim în nelinişte pentru că nici un ţel nu ne-ar putea satisface, iar deasupra dorinţelor noastre şi, cu atât mai mult, deasupra fiinţei, pluteşte o fatalitate ce-i afectează inevitabil pe indivizi - aceste accidente. Nimic din ce se actualizează nu scapă decăderii. Vidul - salt în afara acestei fatalităţi - este, ca oricare produs al chietismului, de esenţă antitragică. Cu ajutorul lui, ar trebui să învăţăm să ne regăsim urcând spre origini, înspre eterna noastră virtualitate. Nu pune capăt, vidul, tuturor dorinţelor noastre ? Iar acestea, toate, ce sunt pe lângă o singură clipă elieberată de tirania lor ! Fericirea nu stă în dorinţă, ci în absenţa dorinţei, mai exact în fervoarea pentru această absenţă - în care am vrea să ne tăvălim, să ne cufundăm, să ne pierdem, să ne facem strigăt...
Emil Cioran, în Demiurgul cel rău
