Fiecare îşi are propriul alcool. Eu găsesc destul alcool în faptul de a exista. Beat de a mă simţi, merg clătinându-mă şi în acelaşi timp sigur de mine. Dacă a venit momentul, revin la birou, ca toată lumea. Dacă nu a venit, merg până la marginea fluviului să privesc fluviul ca toată lumea. Sunt ca şi ei. Însă în spatele tuturor acestora se află cerul meu, unde mă constelez pe ascuns şi posed propriul meu infinit.
Fernando Pessoa, în Cartea Neliniştirii
