E singur el cu el, acum;
Răsuflă liber şi s-adună.
Pe fruntea aspră scrie clar
Tot zbuciumul ce-n piept îi sună;
Precum sunt norii de furtună
Răsfrânţi pe-al apelor cleştar.
Ce gânduri prins-au să-l frământe ?
Ce oare mândru-i suflet vrea ?
Aleksandr Puşkin – din Fântâna din Bahcisarai
