Ceea ce un individ posedă pentru sine, ceea ce-l
însoțește în singurătate și ceea ce nimeni nu-i poate să-i ia sau să-i dea,
iată ce e mult mai important decât ceea ce posedă sau este în ochii celorlalți.
Un om de spirit se simte
excelent într-o singurătate totală grație propriilor gânduri și imaginației
sale, în timp ce un prost se plictisește chiar dacă își petrece timpul numai în
spectacole, serbări și ieșiri în lume. Un caracter bun, blând și moderat poate
fi mulțumit în circumstanțe care lasă de dorit, în timp ce un caracter rău și
plin de invidie nu va fi mulțumit nici dacă va fi acoperit cu bogății. (Goethe
spunea pe bună dreptate în „Divan” „Cea mai mare fericire este personalitatea”…)
Câte plăceri total inutile și chiar supărătoare pentru cel care posedă în
permanență plăcerea unei individualități ieșite din comun!
Arthur Schopenhauer, în Arta de a fi fericit
