Atribuind prioritare artei în raport cu viața, O. Wilde apără ideea autonomiei esteticului, arătând că
nu arta imită natura, ci invers, viața imită arta, destinul nostru fiind marcat
de întâlniri cu frumosul (împlinim destinul personajelor care trec din
literatură, film, teatru etc., în viața, chiar în ființa noastră, ne „contaminăm”
de idei și pasiuni care nu ne mai părăsesc toată viața etc.); nu sufletul se
orientează după natură, ci natura după suflet. Arta, spune Wilde, este
realitatea supremă, iar viața nu-i decât un simplu mod al ficțiunii.
Mariana Momanu,
Introducere în teoria educației
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu