Viaţa omului - asta i se părea a fi singurul lucru care merită investigat. Prin comparaţie, tot restul era lipsit de valoare. Era adevărat că, atâta timp cât priveai viaţa în ciudatul ei creuzet în care sunt amestecate durerea şi plăcerea, nu puteai purta nici mască de sticlă, nici să oprești miasmele sulfuroase să-ţi tulbure creierul şi să-ţi aducă imaginaţia într-o stare confuză datorită fanteziilor monstruoase şi viselor diforme. Erau otrăvuri atât de subtile, că pentru a le cunoaşte proprietăţile trebuia să te laşi îmbolnăvit de ele. Erau boli atât de ciudate că trebuia să treci prin ele dacă doreai să le înţelegi natura. Şi totuşi, cât de răsplătit erai! Cât de minunată ţi se arăta lumea! Să observi logica neclintită şi ciudată a pasiunii şi viaţa emoţională colorată a intelectului, să vezi unde se întâlnesc ele, unde se separă, în ce punct se află la unison şi în ce punct se află în dizarmonie - câtă plăcere era în toate astea! Ce contează costul? Orice senzaţie de acest gen este de nepreţuit.
Oscar Wilde, în Portretul lui Dorian Gray
