Dacă m-aş pierde în toate
şi-aş rămânea fără nume
aşa ca o pană căzută din zbor, din aripa pajurei,
n-aş mai fi singur pe lume.
Dacă de-un glas, de-un singur, de unul
ce-şi culcă ardoarea-n urechea şi-n inima mea,
cu adevărat m-aş pătrunde,
marginea mea s-ar curma.
Dac-aş uita cine sunt, trădându-mă pentru o altă lumină,
în trupul meu osul s-ar face aur.
Privighetoarea în noapte
de sufletul meu nu s-ar feri ca de-o rea vizuină.
