Adeseori te-am simțit lângă mine, deși tu plecaseși demult, limpezindu-mă cu lumina ta, și încălzindu-mă, că inima mea amorțită se punea din nou în mișcare, ca un izvor îngroșat când îl atinge o rază din cer! Aș fi vrut, atunci, să-mi duc în zbor fericirea spre stele, ca să n-o murdărească nimic din ceea ce mă înconjura.
Friedrich Hölderlin, în Hyperion
