Pe când eram un copil liniștit, și nu știam nimic despre ceea ce ne înconjoară, nu eram oare mai mult decât acum, după atâta zbucium al inimii, după atâta cugetare și luptă?
Da! copilul este o ființă divină atâta timp cât n-a fost muiat în vopseaua cameleonică a oamenilor.
El este în întregime ceea ce este, și de aceea e atât de frumos.
Constrângerea legii și a soartei nu-l atinge; numai în copil există libertate.
Într-însul este pacea; el nu este încă dezbinat în sine însuși. Bogăția domnește în el; își cunoaște inima, dar nu și mizeria vieții. Este nemuritor, căci nu știe nimic despre moarte.
Friedrich Hölderlin, în Hyperion
