Atunci - Radu Cârneci

Vadim Stolyarov Art

Atunci, în acea seară, când luna

ciudată tânjea spre pământ

ca o femeie ce-ntruna

în taină iubește, fără cuvânt.

În acea seară timpul mugit

galopă în măruntaiele firii:

înspăimântat sufletu-mi și uluit

a fost la pornirea dezarmniri

Atunci chipul negrei tristeți

căzu peste cetate cotropitor,

iar sevele s-au oprit și vieți

se lăsară pieirii cu izvoarele lor,

Atunci a fost clipa anatemată

când sângele zborul și-a rupt

și corbii durerii în suflet

năvăliră abrupt.

Cântările, precum zidiri plesniră,

prăbușindu-se-n pulbere,

iar visele intrară în piatră

spre a nu se spulbere.

Atunci a fost destrămarea de gând

și, prelung, după ea vaierul,

iar deasupra luna plângând

și colcăia de suflete aerul...