Pretty Art
Mă retrag spre interior, și închid fereastra.
Mi se aduce lampa și mi se urează noapte bună
Iar vocea mea mulțumită dă noapte bună.
Minunat ar fi ca viața mea să rămână mereu așa:
Inundată de soare pe timpul zilei, sau catifelată de ploaie,
Sau agitată de furtuni ca de sfârșit de lume,
În seara liniștită cu grupuri de oameni ce trec
Priviți de mine de la fereastră cu deosebit interes,
Ultima privire prietenoasă aruncată spre tihna adâncă a arborilor,
Iar apoi, odată fereastra închisă, lampa aprinsă,
Fără vreo vorbă spusă, fără să mă gândesc la nimic, fără să dorm,
Să simt viața curgând prin mine ca un râu prin albia lui,
Iar afară să se aștearnă o mare liniște ca un zeu care doarme.
Fernando Pessoa - XLIX
(traducere de Dinu Flămând)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu