Tomasz Rut Art
.jpg)
Rapsozii, visătorii cum putură
Să cânte bucuriile iubirii
Când n-au ştiut să născocească zbirii
Mai aprigă unealtă de tortură ?!
I ne robim în somnul dezrobirii,
Primind-o cu extaz în loc de ură...
Înveninata cuminicătură
Ne otrăveşte-n ceaasul răstignirii.
Când apriga-i săgeată ne străpunge,
Nimic străin de ea nu ne ajunge
În ochii orbi, în sufletele surde.
Urcăm calvarul dragostei funeste
Cu sufletul plin de armonii celeste
Şi spinii geloziilor absurde.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu