Noi nu ne cunoșteam, dar o privire
A fost îndeajuns să ne-nțelegem
Și unul pentru altul să culegem
A sufletelor noastre înflorire.
Ne-a trebuit o clipă să ne-alegem
Dar după luni și ani de amăgire
Ceva, în noi, se rupse, în neștire,
S-a sfărâmat și n-am putut să-l dregem.
O mare părăsire ne cuprinse
Ne-ndepărtam cu sufletele învinse
Și nu știam nici noi de ce anume.
De ce-am venit și n-am plecat din viață ?
Azi ne privim mirați, ca printr-o ceață:
Nu-i nimeni mai străin ca noi, pe lume.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu