Fiindcă poezia este uimire, admirație, ca a unei ființe
căzute din cer ce devine total conștientă de cădere, uimită de ceea ce vede.
Sau cum i se întâmplă cuiva care ar cunoaște sufletul lucrurilor și s-ar
strădui să-și amintească această cunoaștere, aducându-și aminte cu nu așa le
cunoștea, nu sub aceste forme și nici nu în aceste condiții, dar neamintindu-și
nimic altceva.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu