Max Twain Art
Dintr-o dată, se ivi regina munţilor, floare subţire, elastică, şi arcuind, toată în roşu, flamă arzândă, imagine a tinereţii. Dinaintea ochilor lui Klingsor dispărură o sută de imagini îndrăgite, iar cea nouă apăru strălucind. Ştiu imediat că o va picta, nu după natură, ci după raza din ea, pe care o primise, poezia, răsunetul fin, suav: tinereţe, roşie, blondă, amazoană. O va privi, o oră, poate mai multe. O va vedea mergând, stând, râzând, poate dansând, poate o va auzi cântând. Ziua era încoronată, ziua îşi găsise sensul. Ce avea să vină era cadou, era preaplin. Întotdeauna era aşa: trăirea nu venea niciodată singură, întotdeauna îi zburau păsări înainte, întotdeauna veneau înainte trimişi şi prevestiri, privirea de animal, matern asiatică de la acea uşă, frumoasa brunetă din sat de la fereastră, şi una şi alta.
Hermann Hesse, în Ultima vară a lui Klingsor
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu