Să nu te miri... - Victor Eftimiu

Graham Gercken Art

Să nu te miri de mine când, singuri, pe alei

Mă vei vedea, iubito, plecând de lângă tine

S-alerg după un flutur cu aripile fine

Ce-şi tremură în soare albastrele scântei.

Să nu te miri, iubito, să nu te miri de mine

Când îţi voi spune vorbe ce n-au nici un temei,

C\nd îţi voi spune basme cu zâne şi cu zmei

În loc de vreo poveste din sufletu-mi ruine.

Atâtea seri de toamnă, atâtea negre seri

Mi-au strâns melancolia în suflet şi dureri,

Că nu mai pot încape dureri, melancolii...

Precum din ploaia toamnei şi-atâtea  moarte foi

Ieşiră flori în câmpuri, aşa renasc în noi,

Din plânsul de-altă dată, surâsuri de copii...