Zhao Chun Art
Aceleași ceasuri, care-n cercuri line
privirea-ți ce-o dorim ți-o modelează,
tiranic s-ar purta-n curând cu tine,
stingând a frumuseții tale rază.
Își schimbă-ntruna timpul al său crug,
și vara trece,
și iar iarna vine.
Îngheață seve; frunze ard pe rug;
frumsețea-i ninsă și pustiul ține.
De nu-ți rămâne suflul stins al verii
între pereți de sticlă, în prinsoare,
își scutură pe veci frumusețea merii
și chipul tău și-n amintire moare.
Și iarna însă, flori de distilezi,
deși-au pierit, esența le-o păstrezi.
(trad. de Petru Rezuș)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu