Sonetul XXXI - William Shakespeare

Claudia Lucia McKinney Art

Ai inimile toate-ntr-al tău suflet,

pe care eu pierdute le-am crezut,

domnesc în el iubiri cu dulce sunet

şi prietenii ce îi ştiam în lut.

O, cîte sfinte lacrime supuse

iubirea prea-curcernică mi-a smuls,

dau vamă pentru-atîtea vieţi răpuse

ce înlăuntrul tău poate au curs!

Eşti cripta-n care dragostea mea zace,

trofee străluctie-n ea văzum;

mi-a smuls din multele-i iubiri şi-n pace,

ce-a fost al altora i-al tău acum.

În tine-i văd pe toţi ce i-am iubit

şi tu, prin ei, întreg m-ai dobîndit…

(trad. Gheorghe Tomozei)