Michael Shapcott Art
Știu bine că mă-nșel, că niciodată
Cu același gând nu vei gândi la mine,
Că sufletul ți-e dăruit. Știu bine
Că dorul meu nu va primi răsplată.
Aproprierile-mi îți sunt străine
Și, totuși, mi te cred apropiată...
Speranțele, iluzia mă-mabtă,
Mă-ncred statornic clipei care vine.
Și cum îți iau înghețul din privire
Drept o fățarnică împotrivire,
Drept mărturia nemărturisită
A celei ce-mi va fi cândva ursită, -
În mintea mea m-asemăn cu nebunii
Ce văd trecând un nor în dosul lunii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu