Chihiro Yabe Art
Educarea și înnobilarea spiritului nu reprezintă un moft sau un accesoriu gratuit în evoluția omului la scară istorică. Nevoile înalte probează, într-un fel, gradul și natura aspirațiilor la care au ajuns indivizii și societățile la un moment dat. Trebuințele noastre se rafinează, depășindu-le pe cele bazale (de hrană, adăpostire), dând expresie idealurilor de libertate și bucurii înalte. Cu cât o societate face loc și încurajează aceste apetențe, cu atât ea este mai evoluată. În ultimă instanță, relieful și profunzimea spirituală definesc omul, setea și putința lui de transcendere a obișnuitului, necesarului, obligatoriului.
Prin creație și contemplarea acesteia omul câștigă câte ceva din condiția demiurgică. E singura ipostază când ajunge, prin generare proprie și punere în „situație”, un fel de dumnezeu, creând „din nimic” ceva nou, nemaiîntâlnit, plămădit doar de el, întru bucuria și fericirea lui. Rezultatul Creației universale (omul) ajunge să creeze el însuși, demultiplicându-se în „așchii” de aceeași factură, dar pe măsura lui, la nivelul unor produse spirituale imaginate și plăsmuite de el. Printr-o astfel de proiecție, omul își depășește condiția de simplu muritor, candidând, în acest fel, la eternitate.
Constantin Cucoș, în Educația estetică, Editura Polirom, Iași, 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu