fruitpunch art
Dacă gândim poezia ca fiind exterioară, în afara omului, atunci pe om trebuie să-l gândim ca fiindu-şi sieşi exterior. Un lucru, un obiect, un ustensil. „Un ciocan”, cum a spus Heidegger. Adică un statistic. Putem gândi omul pornind de la moarte, dar îl putem gândi, înţelege şi plecând de la poezie. Poezia nu stă în om altfel decât însăşi moartea lui stă. În timpul în care omul este o fiinţă spre moarte, este şi o fiinţă spre poezie. Întru moarte şi întru poezie, deopotrivă. O devenire întru fiinţă, cum s-a spus. Întru înţeles, am spune noi, căci nu fiinţa dă fiinţă, ci înţelesul.
Ioan Negru, în eseul Și încă mai pustiu cu tine însuți,
în revista Vatra Veche
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu