Timpul - Maitreyi Devi

Kemal Kamil Akca Art

Timpul care a fost înapoi 

E acum înainte 

Faţa lui fără văl se acoperă cu o mătase-nstelată,

Cine i-a dat veşmânt şi podoabă?

Cum s-a născut spectacolul lui trecător?

 În curgerea pe nesimţite a timpului 

În mişcarea lui fără formă

 Cine-nfloreşte florile? 

În fiece clipă noi forme apar  

Din oceanul pustietăţii

Şi cad pe ţărmul neţărmurit.

Valurile îmblânzesc o iluzie a morţii.


Pe când scriam acest poem, nu am ştiut că ceea ce părea sfârşit poate reîncepe, că ceea ce părea bătrân întinereşte şi că înseşi noţiunile de tânăr şi bătrân sunt nişte iluzii.

Maitreyi Devi, în Dragostea nu moare