Dragoatea nu moare - Maitreyi Devi

Kemal Kamil Akca Art

Tot ce-aş fi putut dărui lumii, simt că am dăruit. Ştiu că am cunoscut bucuria iubirii absolute, a adoraţiei ce arde ca flacăra nestinsă. Mi-am găsit rostul şi împlinirea dăruindu-i lui Guru al meu tot ce aveam mai bun în mine şi atunci, de ce, începând de ieri, viaţa mea s-a schimbat într-atât? Ce tulburătoare nemulţumire răscoleşte nisipul fierbinte al Saharei şi ameninţă să-mi acopere lumea mea roditoare, frumoasă şi vie! Ştiu că sub acest acoperământ totul s-a păstrat cum a fost. Imaginea mea e neclintită în adâncurile minţii bărbatului meu adormit, aşa cum a fost totdeauna, iar micuţul meu nepot, care doarme acum cuibărit lângă părinţii lui, va coborî în goană scara mâine dimineaţă şi va veni să mă îmbrăţişeze ca în fiecare zi. Lumea mea este încă aceeaşi - duioasă, plină de viaţă şi verde. Acum mă tem pentru că simt dogoarea lavei topite ce-ameninţă s-o cotropească. Nu, nu e lavă. E poate aur topit. Şi ştiu că nu vreau să mă feresc de arşiţa lui, pentru că îmi aduce bucurie. Îmi amintesc poemul acela: „Când totul se transformă în cenuşă, ceva mai rămâne întreg”. E tocmai acest ceva, reminiscenţa, ceea ce nu a ars. Ce agonie, aceste ultime două zile! Trăiesc dorul misterios pe care Kalidasa îl descrie în "Sakuntala": „Văzând o imagine dulce, auzind un sunet armonios, chiar şi oamenii fericiţi îşi pierd liniştea, poate că-şi amintesc o iubire uitată dintr-o altă viaţă.”
 Nu, la mine nu e vorba de o altă viaţă şi nici nu e în trecut, s-a petrecut ieri, acum numai patruzeci şi doi de ani. Am păşit cu patruzeci şi doi de ani îndărăt. Pentru noi, fiinţele omeneşti, e o perioadă lungă, dar cât de puţin înseamnă în eternitate! Timpul nu îşi aruncă nicăieri ancora. Nu are faţă, ori spate, ori laturi. Timpul nu are nici răsărit, nici apus. Numai pentru a mă exprima pe mine, infinitul devine finit. Brusc, astăzi, pentru mine s-au şters limitele a patruzeci şi doi de ani. Şi m-am trezit în eternitate. Nu mai am trecut sau viitor. Sunt c-un picior în 1972, iar cu celălalt, în 1930

Maitreyi Devi, în Dragostea nu moare

(în românește de Ștefan Dumitru și Teodor Handoca)