Cosmogonia sau cântec de leagăn - Nichita Stănescu

Kemal Kamil Akca Art

Să nu adormi. Spiritele stărilor de suflet

se dau în leagăn. Hei-ho –

pentru ninsoare, pentru gheață, pentru frig.

Să nu adormi. Lasă cerul deschis

până când vom desluși desimea

stelelor unele-n altele,

fără nici o ușă, fără nici o fereastră.

Nu, să nu adormi,

nu, să nu adormi, cine știe

dacă ne vom mai trezi

și unde

și când ne vom trezi

și-n care trup…

Mi-a spus: Uite,

am să mor și am să mă trezesc

într-o vedere,

aici și pretutindeni.

Și eu, și eu am să mor

și-am să mă trezesc într-o vedere,

aici și pretutindeni.

Uite, în mine s-au trezit

toți morții mei

și toți morții morților mei,

prieteni și rude

ai morților morților mei.

S-au trezit în mine, uite-mă,

s-au trezit și fiecare, firesc,

crede că este el,

că eu sunt continuarea lui

că eu sunt el de după moarte.

El crede că sunt eu,

ei cred fiecare-n parte că sunt eu.

Toți morții mei cred că sunt eu

Și eu cred că sunt eu.

Oh, fereastră prin care

fața mea cu o mie de ochi pe ea,

privește…

Nu-mi aduc aminte de ei, nu-i știu,

toți unul într-altul suntem acum,

și numai eu sunt eu.

Să nu adorm. Să nu adormi…

Cine știe în ce putem să ne trezim,

cine știe în cine…

Să nu adormi. Rămâi cu mine. Nu adormí,

până când veghea va mânca din noi

înfometată

și însumi de însumi se va rări,

deodată.

Nu adormí. Rămâi cu mine. Să nu adormi,

până când oboseala va înfige în tine dinți

jertfindu-te unor idoli enormi

și verzui și sfinți.

Să nu adormim, să veghem, să nu adormim

până când oboseala și veghea ne va fi piatră

prăbușindu-se verzui din senin,

idolatră.

Până când veghea, până când oboseala

se vor face iarbă, și trunchi de pomi.

Hei-ho, până când susurând, Kalevala

se va sparge-n eoni.

Până când se va naște un plai,

o gură de rai înghețată,

draga mea Loreley,

oaie neagră și descântată.

O, veghe gravidă de lucrurile lumii,

să nu te întuneci, să nu te stingi, nu te stinge

acoperă-ți cu os, cu mușchi, cu piele

a ta meninge.

Să nu te stingi, să nu lași alt eres

să-ți dea o altă formă frunții,

să-ți ningă înțelesuri fără de-nțeles

ierburile, iederile, munții…