Împotriva cuvintelor - Nichita Stănescu

IV

Cuvintele - tristele,

numai dacă se lovesc de ceva,

numai dacă le apasă ceva

există.

Cuvintele

nu au loc decât în centrul lucrurilor,

numai înconjurate de lucruri.

Numele lucrurilor

nu e niciodată afară.

Şi totuşi, 

cuvintele, tristele,

înconjoară câteodată timpul

ca o ţeavă, apa care curge prin ea.

...ca şi cum ar fi lucruri,...

oho, ca şi cum ar fi lucruri...

V

Iubito, mai bine

ţi-aş aşeza o ramură în braţe.

(Numai timpul are timp

şi nicicând 

nu-şi întrerupe creşterea nefinită...)

Cuvintele, laşele,

ele singure se ucid pe ele,

numai ele se pot nega

pe ele însele,

numai ele, neliniştitele, 

se neagă tot timpul unele pe altele,

se ucid

numai între ele, pentru dreptul

întâiului născut,

tot timpul şi tot lucrul,

unele pe altele.

Niciodată un copac

n-a ucis un copac, -

Niciodată o piatră

n-a depus împotriva pietrei

mărturie.

Numai numele copacului ucide

numele copacului

numai numele pietrei 

ucide, depunând mărturie

despre numele pietrei...

Iubito, iubito

pururi fără de nume, iubito.