Uite și flori și poame și crengi și foi și rouă
Și inima-mi ce-a ta e, și ea îți vine-n dar.
N-o sfâșia cu-aceste mâini albe, amândouă,
Ci darul meu, umilul, să afle-n ochii-ți har.
Sosesc cu fruntea toată de rouă-acoperită
Și înghețată încă de-a dimineții boare.
Îngăduie ca truda-mi supusă, odihnită
Dulci clipe să viseze, la tine la picioare.
Și capul ce-mi vuiește de-un zvon de sărutare
Pe sânul tău cel tânăr dă-mi voie să mi-l las;
Dă-i voie să se-aline de ultima vâltoare,
S-adorm atunci când afli și tu un scurt popas.
(traducere de Maria Banuș)
