toucanart
Erau prea roșii trandafirii,
Prea neagră iedera pe ram.
Cad jertfă deznădăjduirii,
De cum te miști, că nu te am.
Prea blând și prea albastru cerul
Și valurile-n larg prea verzi...
O frică m-a pătruns ca gerul,
Că fugi, te pierd și că te pierzi.
Mă obosește merișorul,
Și ilexul în verde strai
Și câmpul infinit ca dorul,
Dar nu și tu, iubire, vai!
(traducere de C. D. Zeletin)
