CÂNTUL AL CINCILEA
Ai închis ochii.
Se naște o noapte
Plină de văgăuni false,
De sunete moarte
Ca plutele
Plaselor zvârlite pe apă.
Mâinile îți devin parcă adierea
Unor inviolabile depărtări,
Intangibile, ca și ideile,
Și echivocul lunii,
Și legănarea, prea dulci
Când vrei să mi le așterni pe ochi,
Ating sufletul.
Ești femeia care trece
Ca o frunză
Și-n arbori lași un foc de toamnă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu