Evan Wilson Art
Este orb acela care nu percepe omul decât în actele sale, care crede că actul e singurul ce-l reprezintă, sau experienţa tangibilă, sau folosul unui anume avantaj. Ceea ce contează pentru om este nu ceea ce posedă într-un anumit moment, căci cel pe care-l privesc plimbându-se abia dacă dispune de un pumn de seminţe pe care le-ar putea freca în palme sau de fructul pe care l-ar putea culege. Cel ce mă urmează la război este plin de amintirea iubitei sale pe care nu o poate nici vedea, nici atinge, nici strânge în braţe şi care nici măcar nu se gândeşte la el, fiindcă la această oră a dimineţii, în care el respiră aerul întinderilor şi le simte greutatea, în culcuşul ei atât de îndepărtat, ea nici măcar nu trăieşte. Este ca absentă şi moartă. Doarme. Şi, totuşi, omul este plin de existenţa ei, plin de o tandreţe de care nu se foloseşte şi care doarme, uitată de ea însăşi, asemenea grânelor în hambare, plin de parfumuri pe care nu le respiră, plin de murmurul fântânii ce este inima casei sale şi pe care nu-l aude, plin de greutatea unui imperiu ce-l face deosebit de alţii.
Sau acest prieten, pe care îl întâlneşti purtându-şi în el copilul bolnav. Bolnav undeva departe, fără ca el să-i poată atinge cu mâna fruntea înfierbântată şi fără să-i poată auzi plânsul. Şi fără ca aceasta să-i schimbe cu ceva viaţa în acest moment. Totuşi, el îţi va apărea ca zdrobit de greutatea unui copil pe care îl poartă în inimă.
La fel acela ce aparţine imperiului, pe care n-ar putea nici să-l îmbrăţişeze dintr-o singură privire, nici să se servească de bogăţiile sale, nici să tragă vreun folos din de, dar a cărui inimă se înalţă prin imperiu, asemenea stăpânului domeniului, sau tatălui copilului bolnav, sau celui pe care dragostea îl îmbogăţeşte atunci când iubita este nu numai departe, ci şi adormită. Important pentru om nu este decât înţelesul lucrurilor.
Antoine de Saint-Exupéry, în Citadela
