19 iulie 2015

Fructul muncii - Antoine de Saint-Exupéry

Yuri Dzurka Art 




Astfel îmi vorbea tatăl meu: „Obligă-i să clădească un turn împreună, şi-i vei transforma în fraţi. Dacă vrei să se urască, aruncă-le grăunţe.
Îmi mai spunea: „Să-mi aducă, înainte de toate, fructul muncii lor. Să-şi verse în hambarele mele râul recoltelor. Grânarele lor să le clădească în mine. Vreau ca ei să slujească gloriei mele atunci când bat griul, iar în jurul lor se sparg spicele de aur. Căci atunci munca, ce nu era decât trudă pentru hrană, devine cânt. Căci sunt mai puţin de plâns cei ale căror spinări se îndoaie sub sacii grei atunci când poartă sacii spre moară. Sau îi aduc înapoi, albi de făină. Greutatea sacului îi înalţă asemenea unei rugi. Şi iată că râd bucuroşi atunci când poartă snopul, asemenea unui candelabru de grâne, cu spicele şi strălucirea lui. Căci o civilizaţie se clădeşte pe ceea ce li se cere oamenilor, nu pe ceea ce li se dă. Desigur, de la acest grâu ei se vor hrăni. Dar pentru om nu aceasta este faţa importanţă a lucrurilor. Ceea ce le hrăneşte inimile nu este ceea ce primesc de la grâu. Ci, ceea ce ei dau grâului.


Antoine de Saint-Exupéry, în Citadela

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...