În ciocnet de cupe şi-n şoapte,
Ce vesel răsună-n urechi,
Degrabă intra-vei în noapte,
În ciocnet de cupe şi-n şoapte,
O, anule vechi!
Şi moartea cu neagra-i aripă
Te-o lua, să te-nşire la rând;
O clipă, mai ai doar o clipă,
Şi moartea cu neagra-i aripă
Va bate curând!
Tovarăşul tău o să-nvie
Îndată al clipei ecou,
La viaţă chemând o vecie...
Şi anul cel vechi o să-nvie
În anul cel nou!
Şi-aceleaşi nădejdi ne-mplinite
Din umbră pândi-vor la fel,
Cu patimi, chemări şi ispite,
Şi aceleaşi nădăjdi ne-mplinite
Veni-vor cu el.
Vor creşte din nou trandafirii,
Alţi nuferi pe lac vom zări,
Spre lauda veşnic-a firii
Vor creşte din nou trandafirii
Şi iar vor muri!
Şi inima noastră sărmană,
Hrănită cu chin şi amar,
Şi-ntreagă un ţipăt şi-o rană,
O, inima noastră sărmană
Va bate mai rar!
Dar tot vom râvni cu durere,
O viaţă mai lungă, chiar rea,
Şi-n rugă fierbinte-o vom cere,
Dar tot vom râvni cu durere
Ca anul să stea.
Şi treacă toţi anii ce-mi pasă?
În azi tot pe ieri îl găseşti,
Nu frica de moarte m-apasă,
Şi treacă toţi anii ce-mi pasă,
Când tu mă iubeşti?
