Foto: Jacek Gnoinski
Mă îngrozește și mă doare
Muțenia pe care-o au
Și lebedele plutitoare.
Tot nopțile mă simt întreagă;
În vocea lor de taină plină,
Se-ntâmplă, în lumina lor,
Popasul meu fără lumină.
Zbătându-mă și parcă stând
Auz pe somnu-n care sânger,
Eu chem un suflet din pământ
De care să te-mpiedici, înger.
