Michael & Inessa Garmash Art
Îți mai aduc aminte și-acum tristeți și lacrimi
Cu-același glas cu care te alint,
Nu te clinti, iubito, căci te mint,
Oricând zbucnesc din mine-ascunse patimi.
Otravă, chiar, de mi-o-nverzi pe buze
Să nu te temi, că nu-i ucigătoare;
Ci-i tremur de iubire și candoare
Și în priviri ce vor să te acuze.
Și primăvara poată vânturi reci
Și-azvârle cu zăpadă uneori
Dar tu, nepăsătoare, o petreci
Și-asculți cum sună aerul a flori.
Aș vrea să vezi un anotimp și-n mine
Ce neschimbat și înflorit rămâne.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu