Karen Margulis Art
Bucuria mă părăsi, am fost cuprins pe de-a-ntregul de rușine și amărăciune. Unde era acum prietenul meu ? Crezusem, de pe urma cuvântărilor sale, că-i înțeleg întrucâtva sufletul și că sunt părtaș la el. Acum era dus, stăteam pierdut și dezamăgit, mă acuzam și nu aveam în față decât singurătatea de care oricine are parte, după părerea lui Knulp, și pe care voisem niciodată să cred că-mi va fi dat s-o cunosc. Era amară, nu doar în acea primă zi, între timp a devenit câteodată mai ușoară, de atunci însă cu totul nu vrea să mă mai părăsească.
Hermann Hesse, în Knulp
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu