Pictură: Ferdinand A. Devito
Şi totuşi, Parisul are o superioritate certă faţă de celelalte aşezări omeneşti. Căci nu ştiu nici un alt oraş, în care elementele de ştiinţă, artă, tot felul de idei cu caracter general-uman să plutească aşa în aer şi să pătrundă pe nesimţite în capetele oamenilor, ca acolo. Nu numai că-ţi însuşeşti pe nesimţite tot ce-i mai nou în lumea ideilor, dar propria ta minte încetează de a mai fi unilaterală, devine înţelegătoare şi civilizată. Repet: civilizată. Căci în Italia, în Germania şi în Polonia am întâlnit minţi foarte bine aşezate, însă atât de intolerante, neadmiţând că ar putea exista ceva şi în afara razei lor de cunoştinţe, atât de exclusiviste şi barbare, încât, pentru cei care voiau să-şi păstreze propriul lor punct de vedere, contactul cu aceste minţi devenea de-a dreptul imposibil.
În Franţa, şi mai precis, la Paris, nu există asemenea specimene. Ca râul de munte, care curgând repede rotunjeşte pietrele, lovindu-le unele de altele, tot aşa acolo curentul vieţii rotunjeşte şi umanizează minţile. E normal că datorită atmosferei pariziene a devenit şi a mea o minte de om civilizat. Sunt capabil să înţeleg multe, nu scot ţipete revoltate, de păun, când aud păreri contrare concepţiilor mele sau ceva cu totul nou. Poate că o asemenea toleranţă la tot felul de principii şi idei duce la o anumită indiferenţă faţă de orice şi-ţi răpeşte energia de acţiune, dar ce să fac, nu mai pot fi altfel.
Curentul intelectual m-a prins şi pe mine. Relaţiile de societate, saloanele, budoarele şi cluburile îmi luau o mare parte din timp, dar nu pe tot. Am făcut multe cunoştinţe în lumea ştiinţifică şi artistică şi am trăit după modul lor de viaţă, ba chiar trăiesc aşa şi în prezent. Dintr-o curiozitate înnăscută, citeam foarte mult şi deoarece îmi însuşesc cu uşurinţă, ceea ce citesc, pot să spun că m-am cultivat serios. Vreau să ţin pasul cu mişcarea de idei a vremii în care trăiesc.
Henryk Sienkiewicz, în Aniela
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu