Ajuns la tăcere – Sesto Pals

atunci când ajuns la tăcere

am privit-o în față

ochii ei s-au închis și sufletul ei s-a scurs

s-a scurs printre nori

și a rămas stâncă

liniștea fulguia undeva printre poieni

ceasul ocupat cu propriul lui tic tac

umblă prin cameră.

și stăm așteptând umbre

numele soarelui l-am uitat

numele strălucitor l-am aruncat

în cutia cu scrisori 

zidul din jur a devenit pustiu

și clipele pe care le-am petrecut lângă el

au rămas ca niște pete de sânge

stau iubito aici nu mai plânge

sunt zid și trăiesc

sau poate că sunt găinușa aceasta

care te-a acostat în parc

sau poate sunt motanul acela negru din drum

sau poate urcat pe clopotniță

am preferat să mă ascund în clopot

și sunt dăngătul lui

nu mă plânge

lumina și ea are sângele ei

când o taie întunericul

curge gârlă pe cer

iar eu trăiesc trupește

în lumină

în noapte

în zid

în clopotniță

în pisici

și merg și vorbesc cu tine

așează-te în altă parte

zidul acesta desparte lumea în două

în aproape-departe

așează-te ... plouă



Sursa: alexandervsalexander.blogspot.ro