Pictură: Alfred Stevens
Dintr-o urzeală suntem: noi şi vise;
Şi-aşa cum un copil pe sub cireşi,
Şi visu-şi ţine pleoapele deschise,
Iar din coroană de cireş porneşte
Drum auriu al lunii pline-n noapte.
Nu-ntr-altfel visul nostru se iveşte;
E-aici, ca un copil care-a zâmbit,
Plutind în sus şi-n jos, mare cât luna
Când, plină, sus în pom s-a fost trezit.
Fiinţa îşi deschide-ntr-însul zare;
Ca mâna unui duh în spaţiu-nchis,
El e în noi şi veşnic viaţă are.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu