Sfârșitul lui Mihail Săulescu la douăzeci și opt de ani, pe front, la o vârstă când alții de-abia debutează în literatură, a impresionat. Efigia scriitorului e însoțită în posteritate de o aură de legendă. Asociat ca erou unor Peguy și Apollinaire, dispăruți în furtuna aceluiași război modial, Săulescu, poet de alte dimensiuni, n-a avut parte postum de simpatia ce merita. Eugen Jebeleanu îi reactualiza memoria, publicând în 1947, la „Fundația pentru literatură și artă”, un prim volum de Opere, precedat de un studiu comprehensiv. Ediția Jebeleanu, apărută după trei decenii de la moartea scriitorului, avea semnificația unei restituiri, cu motivarea că „opera sa a rămas împrăștiată prin reviste sau uitată în cele două volume, destul de puțin cunoscute chiar literaților”. Cunoscut nu este profilul lui Săulescu nici astăzi, de unde necesitatea unei alte ediții care să-l recomande pubilcului contemporan.
Const. Ciopraga, Mihail Săuelscu sau poezia ca dramă a conștiinței dilematice
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu